Asemănarea frapantă dintre activiștii woke și susținătorii lui Călin Georgescu

Așa cum probabil ați dedus din titlu, în acest articol vă voi face cunoscute asemănările dintre ideologia woke, avându-și originile în SUA, și răspândirea doctrinei lui Călin Georgescu. Cum a ajuns acest om absurd să fie idolatrizat de mai mult de un sfert de țară?

Mai întâi de toate, trebuie însă să înțelegem ce este mișcarea "woke"...

Originile mișcării woke

Mișcarea woke mai este cunoscută peiorativ și sub numele de "political correctness". Ideea de bază a acestei mișcări este reprezentată de distincția clară dintre corp și conștiință, precum și de negarea caracterului universal al unei umanități împărțite în diferite segmente încadrate în categorii diferite. Acesta este punctul de plecare pentru toate teoriile vehiculate de reprezentanții mișcării woke (critical race theory, the patriarchy, gender theory etc.). Astfel, piatra de temelie pe care este bazată ideologia woke ajută la formularea afirmațiilor aparținătorilor acestei mișcări, printre care se numără și "femeile trans sunt femei" ("trans women are women").

După Prof. Dr. Jordan Peterson, această mișcare este o fuziune între postmodernism (descris de către Jean-François Lyotard ca fiind o "neîncredere în metanarațiuni") și neo-marxism ("neo" însemnând nou, marxismul fiind o ideologie formulată de Karl Marx și Friedrich Engels în 1848)

Această asemănare -a mișcării woke cu neo-marxismul- poate fi observată dacă privim atent la caracterul opresiv și intolerant pe care îl au membrii grupului față de alte opinii, diferite de ale lor. Reprezentanții acestei mișcări s-au dus chiar până la a refuza dialogul între ei și opozanții lor. Celebra "cancel culture" chiar asta își dorește: expulzarea din lumea civilizată a tuturor opozanților mișcării woke...

Conversații lipsite de productivitate

Mi s-a întâmplat de câteva ori să intru în discuție cu simpatizanți de-ai lui CG. La început, discuția se desfășura lipsită de impedimente. Când îndreptam discuția în direcția alegerilor, își expuneau cu mândrie votul, numindu-l "cel corect". Am constatat însă, cu stupoare, că atunci când îi chestionam cu privire la alegerea lor, deveneau dintr-o dată defensivi și argumentele lor deveneau incoerente, ușor de demontat. La un moment dat, o porțiune substanțială dintre aceștia au oprit efectiv dezbaterea, refuzând să mai discute despre subiect.

Apoi, majoritatea simpatizanților lui CG au o logică destul de incoerentă, acestora lipsindu-le gândirea critică. Pe rețelele de socializare, suporterii acestuia fac "cel mai mult zgomot", însă fără sens, neprezentând argumente convingătoare, rezumându-se la folosirea de jigniri repetate pentru a-și stabili asertivitatea.

Ieri am dat peste o postare a unui membru al partidului AUR, care conținea un videoclip cu acesta "desființând" partidul USR, spunându-le că încă nu s-au hotărât dacă sunt fetițe sau băieței. Membrul acesta se angaja apoi în activități demne de un copil nervos și imatur: urla în Parlament aceste cuvinte, în mod repetat, ca pe un fel de mantră. Genul acesta de purtare nu ar trebui încurajat în rândul partidelor care ne reprezintă țara în Parlament… Dacă ai probleme cu argumentul, atacă argumentul, nu mesagerul.

Călin Georgescu și alura sa de sfințenie

Uitându-ne printre oameni, Călin Georgescu a ajuns să fie nu doar admirat, ci mistificat. Dacă te uiți la comentariile unor susținători avizi ai lui Călin Georgescu, vei ajunge destul de curând la concluzia că acesta a fost ridicat, în mod neonorific, la gradul de "izbăvitor absolut" al relelor și al corupției. El, alesul, este menit să izbăvească lumea de greșeli și necurăție. Mitul care îl înconjoară nu se risipește nici atunci când lumea intră în contact cu ideile exprimate de acesta. Fenomenul acesta are totuși o explicație logică:

În cartea When Prophecy Fails (Când profețiile nu se împlinesc), scrisă de Leon Festinger și alți doi prieteni, autorii realizează un studiu în perioada 1954-1955. Acest studiu de psihologie socială a urmărit parcursul unei secte care anunța sfârșitul lumii la o dată precisă. "Profeta" în cauză se numea Marian Keech, iar aceasta susținea că, pe 21 decembrie 1954, potopul va veni pe Pământ, iar ea, împreună cu adepții săi, va fi luată de o farfurie zburătoare, fiind astfel salvată. Așadar, Festinger și colegii săi au hotărât să se infiltreze în grup și să observe reacțiile membrilor când vor descoperi că au fost mințiți.

În mod surprinzător, deși majoritatea au avut o perioadă de "disonanță cognitivă" – adică momente în care tot felul de gânduri și idei contradictorii se desfășurau în mintea lor – aceștia și-au revenit repede, având convingerea că rugăciunile lor au ocrotit Pământul de nenorocire. Mesajul lor, s-au gândit ei, trebuie răspândit și mai departe...

Atât simpatizanții lui Călin Georgescu, cât și cultul prezentat mai sus au în comun aura divină atribuită "profeților" lor, datorată preponderent asemănării doctrinei lor cu o religie. Mai exact, pentru doctrina lui Marian Keech, simpla și "smerita" afirmație că ea e aleasa; respectiv, pentru Călin Georgescu, asocierea sa cu personaje influente și/sau instituții consacrate din religia creștină.

În mod similar, în ambele cazuri este vorba de o alegere conștientă: aceea de a sta în "castelul de cărți de joc" al iluziei stabilității, în loc de a înfrunta faptele obiective. Acest lucru poate fi pus și pe seama instabilității aduse de schimbarea idealurilor respectiv, in cazul simpatizantilor lui CG, schimbarea "profetului".

Negarea dovezilor

În conversațiile mele cu votanții lui Călin Georgescu, o caracteristică ce iese frecvent în evidență este negarea sau invalidarea oricăror filmări sau fragmente din videoclipuri/podcasturi cu acesta, pe motiv că sunt scoase din context.

În mod clar, Călin Georgescu i-a putut "vrăji" datorită "misticismului" pe care îl prezintă. Și-a luat alura de intelectual (deși, dacă e s-o spu, cu afirmații de genul "energia eoliană reprezintă 0,1% din producția de energie la nivel național" și "Mihai Eminescu e cel mai periculos om după Iisus Hristos", te poți numi orice, dar nu intelectual), iar unii oameni chiar l-au crezut.

Locul de apariție

În timp ce scriam acest text, am realizat că o similitudine foarte importantă între cele două mesaje (cel al ideologiei woke și cel al lui Georgescu) este reprezentată de locul apariției. Deși acest termen nu se potrivește perfect în cazul susținătorilor lui Călin Georgescu, putem vorbi despre "idealul" sau imaginea afișată în fața lumii occidentale, respectiv în cea a Europei de Est.

Pornind de la cartea lui Jean Frano, putem observa că ideologia woke a apărut prima dată în universități și facultăți, fapt care i-a conferit o aură aproape sacramentală printre oamenii de rând. În mod similar, în România, faptul că Georgescu este un pseudo-intelectual face ca vorbele sale să cântărească greu în fața poporului.

Woke vs CG

Am prezentat aici trei aspecte importante și, cred eu, definitorii pentru a arăta asemănările dintre wokeiști și simpatizanții lui Călin Georgescu:

1. Evitarea dialogului cu persoane care nu le "cântă în strună" sau expunerea de argumente neconvingătoare, incoerente, lipsite de logică ori sens. Trebuie menționat, totuși, că suporterii lui Călin Georgescu nu sunt la fel de radicali ca activiștii woke, deși există similarități datorate în principal modului în care sunt formulate ambele doctrine (woke vs. candidatura lui CG).

2. Negarea dovezilor, întrucât și activiștii woke, și suporterii lui Călin Georgescu vor încerca să invalideze dovezile sau să pună la îndoială materialele oferite. Amintim aici de afirmația lui Jean-François Lyotard, conform căreia o caracteristică importantă a mișcării postmoderniste este "neîncrederea în meta-narațiuni".

3. Locurile de apariție coincid. Cum așa? Așa cum am explicat anterior, viteza cu care cele două doctrine s-au răspândit – ideologia woke în Occident, ascensiunea candidatului Călin Georgescu în Europa de Est – se datorează amestecării acestora cu intelectualii vremii lor (în cazul lui Călin Georgescu, adoptarea unei aure de intelectual). Astfel, ideile iterate de aceștia au o mai mare autoritate, greutate în rândul populației (române sau americane).
   

Din punct de vedere cognitiv, românii au un IQ mediu de 86, în timp ce în SUA, IQ-ul mediu este în jur de 100. Majoritatea ar trage concluzia, pe seama cifrelor de mai sus, că românii sunt mai predispuși manipulării. Însă, ca și în cazul majorității problemelor complicate, răspunsul e mai complex de atât.Distributia IQ-ului pe globNu știm, de exemplu, dacă nu cumva aceste statistici sunt o consecință a numărului uriaș al populației Statelor Unite raportat la cea a României. Altfel, cum am putea explica diferențele în impactul asupra populației dintre aceste două doctrine? E din cauza că suntem mai puțini? E cumva rezultatul nivelului de radicalizare scăzută a României? Nu știm exact, iar, până în acest moment, diferențele între cele două nu sunt suficient de mari pentru a ne putea pune degetul pe ele...

Paradoxul și bula de săpun

Putem observa, din modul în care se manifestă ambele doctrine, că susținătorii acestora au, prin simplul fapt de a adera la o doctrină aberantă sau un conducător ilogic, lacune în ceea ce privește gândirea critică.

Una dintre cele mai mari caracteristici ale "Georgismului" este diferențierea specifică față de persoanele homosexuale. Dacă ne uităm, însă, la geamăna sa, wokeismul, vom remarca faptul că persoanele aparținând comunității LGBTQ+ sunt protejate și privilegiate. Astfel, în mod paradoxal, "Georgismul" s-a transformat, în linii mari, în exact lucrul pe care trebuia să-l combată: o "religie" predicată pe ură și pe denigrarea celor în dezacord cu ei, cu pseudo-intelectualitate și argumente ilogice.

Oamenii lui Călin Georgescu nu sunt salvatorii, ci călăii, gata să "taie capul" (metaforic) celor care nu sunt de acord cu ei. Ei se aseamănă cu fariseul cel mândru, cel care îi mulțumește lui Dumnezeu că nu e ca ceilalți păcătoși. Pentru care, importanța semenilor lor pălește în comparație cu nevoia de validare, așteptată din partea celorlalți...

În această stare, ideologia se aseamănă unei bule de săpun monstruos de mari. De ce o bulă de săpun? Pentru că, asemeni doctrinei predicate de Călin Georgescu, este fragilă. Sună bine, însă, la o examinare mai atentă, se sparge. Într-un mod asemănător, problema pe care o are o porțiune substanțială de oameni cu dezbaterea liberă este tocmai conștientizarea acestei fragilități și voința de a împiedica bula de informații false să se spargă cu orice preț. Zgomotul care se produce când se sparge bula este evitat tocmai pentru că, în vederea reconfigurării drumului, plăcerea iluziei sentimentului de superioritate este spulberată...

Bibliografie si surse

1. Braunstein, J.-F. (2018). La philosophie devenue folle: Le genre, l'animal, la mort. Paris: Grasse
2. Eschil. (2008). Prometeu înlănțuit (D. Mirea, Trad.). București: Editura Univers. (Lucrare originală publicată ~sec. V î.Hr.)
3. Festinger, L., Riecken, H. W., & Schachter, S. (1956). When prophecy fails. Minneapolis: University of Minnesota Press.
4. Lyotard, J.-F. (1979). La condition postmoderne: Rapport sur le savoir. Paris: Les Éditions de Minuit.
5. Marx, K., & Engels, F. (1848). Manifestul Partidului Comunist. Londra: Asociația Internațională a Muncitorilor.
6. Peterson, J. B. (1999). Maps of meaning: The architecture of belief. New York: Routledge.