Cu ocazia abordării, în cadrul orelor de istorie, a regimurilor totalitare, domnul profesor ne-a cerut să citim partea întâi din cartea intitulată "1984". Această lucrare remarcabilă, scrisă de George Orwell, prezice cu o exactitate nemaiîntâlnită metodele folosite de dictatorii ambelor extreme politice pentru a manipula masele. "Ferma Animalelor", în schimb, deși abordează aceleași teme, dă mai mult impresia unei nuvele de analiză psihologică decât altceva. În mod cert, faptul că este scrisă la persoana a III-a deschide întrucâtva ușa interpretărilor asupra statutului psihologico-moral al personajelor. La rândul ei, aceasta deschide poarta criticilor aduse figurilor politice totalitare ale secolului XX, dezvăluind o bună parte din motivațiile lor.

Ambele lucrări sunt foarte relevante, atât în contextul studierii motivelor pentru care s-a ajuns la marile atrocități ale secolului XX, cât și pentru evitarea acestora. În același timp, la exact 34 de ani de la destrămarea URSS-ului, omenirea are de-a face cu o nouă ideologie devastatoare, potențial fatală dacă nu e oprită rapid. Vorbim despre political correctness, acest val de ipocrizie și fariseism îndreptat împotriva "ne-iluminaților", această ideologie absurdă, închegată cu ajutorul afirmațiilor la fel de absurde ale unor pseudo-specialiști îndoctrinați, ce se folosesc de bruma de cunoaștere acumulată pentru a nega dicotomia dintre sexe și pentru a favoriza o anumită categorie "asuprită" de indivizi.

Având acestea în minte, citiți acest articol cu inima și mintea deschisă. Avem datoria morală să luăm aminte la istorie și la vremurile în care trăim, să depistăm urmele totalitarismului și să îi punem capăt. Nu trebuie să lăsăm marile greșeli ce au dus la ascensiunea regimurilor totalitare să se repete. Fiți atenți și luați aminte...

Operele lui George Orwell și regimurile totalitare: o analiză detaliată.

Vom discuta aici despre cele două cărți principale ale autorului: "1984" și "Ferma animalelor". Țin să menționez că partea întâi a primei opere este cea mai relevantă pentru acest studiu și, prin urmare, numai pe aceasta o voi aborda. De asemenea, nu mă pretind a fi vreun expert. Lucrarea de față reprezintă gândurile mele, precum și caracteristici pe care George Orwell le-a prezis, cu un extraordinar spirit vizionar.

Acțiunea se desfășoară într-o lume distopică, în mijlocul Londrei. Este anul 1984 și Winston Smith, un membru al partidului, se întoarce în locuința sa după o zi de muncă obișnuită. Blocul în care locuiește este unul în paragină. Vopseaua este cojită iar încălzirea funcționează doar la jumătate din capacitatea maximă. După ce ajunge acasă, probabil ca să-i mai treacă groaza de lumea din jur, își toarnă un pahar dintr-o băutură de proastă calitate, uleioasă: "Gin Victoria". Apoi, își ia o țigară din pachetul cu "Țigări Victoria" și o aprinde. Aflăm apoi, încetul cu încetul, de amploarea dezastrului ce a cuprins Londra. Partidul este condus de un individ numit "Fratele cel Mare", a cărui antagonist (în narațiunea bolnavă a partidului), Emmanuel Goldstein, este învinuit pentru orice neajuns.

Și mai rău este când aflăm lozincile partidului: Războiul este pace. Libertatea este sclavie. Ignoranța este putere.

Deasupra tuturor, pe un afiș, tronează portretul în mărime naturală al Fratelui cel Mare. Ochii lui scrutează orizontul și pare că te fixează cu privirea ori de unde te-ai uita la el. Dedesubtul posterului stă inscripționat: "Fratele cel Mare stă cu ochii pe tine". Aflăm de existența tele-ecranelor (niște dispozitive care pot în același timp transmite și recepționa sunete și imagini) și a "poliției gândirii". Aflăm de asemenea că nu există libertate de presă, iar ziarele sunt zilnic schimbate pentru a-l pune într-o lumină și mai favorabilă pe Fratele cel Mare.

Această descriere (a diferitelor produse cu nume aproape identice; a condițiilor precare de viață la care este supus Winston) ne arată concomitent faptul că, în socialism, majoritatea produselor sunt manufacturate în interiorul statului, precum și că nivelul de trai este precar. Putem lua exemplul Coreei de Nord (sau, așa cum îi spun unii, "Republica Populară Democrată Coreeană", deși, dacă e să fim cinstiți, nicio țară cu adevărat democrată nu simte nevoia să-și afișeze democrația) sau acela al Chinei. Abia din 1978, odată cu adoptarea anumitor caracteristici capitaliste, aceasta a început să experimenteze o creștere economică.

Fratele cel mare este prefigurarea dictatorului abil și nu ar fi deloc greșit să-l comparăm cu Stalin, Hitler sau Mao Zedong.

În același timp, faptul că partidul îl folosește pe Goldstein ca țap ispășitor ne dezvăluie o altă caracteristică ce poate fi observată în majoritatea regimurilor totalitare, atât din prezent cât și din trecut. "Goldstein-ul" lui Hitler era reprezentat de orice persoană care nu împărtășea opiniile lui demente sau pe care o considera inferioară. Astfel, romii și evreii erau rase ce trebuiau exterminate, în timp ce slavii (ucrainieni, ruși, polonezi) erau popoare ce trebuiau să fie supuse rasei ariene.

În schimb, în Coreea de Nord, dușmanul nu este o rasă anume, ci mai degrabă o națiune: Statele Unite. Este comun ca în RPDC să se expună picturi de propagandă. Există chiar muzee întregi dedicate crimelor de război săvârșite de americani, cum ar fi muzeul din Sinchon.

Desigur, o parte din această ură "Anti-SUA" provine din frustrare și invidie. Coreea de Nord este pe punctul unui colaps demografic. Problema e într-atât de gravă încât Kim Jong-Un a lăcrimat în direct pe un post de televiziune nord-coreean în decembrie 2023, implorându-i pe nord-coreeni să aibă mai mulți copii. Pe lângă problema demografică, mai e și problema economică. Coreea de Nord este una dintre cele mai sărace țări din lume. Totul, în timp ce SUA e una dintre cele mai prospere țări din lume.

Progresul, vedem clar, este imposibil în țările socialiste. De ce? Ei bine, pentru că partidul promovează oamenii obedienți, nu pe cei capabili. În capitalism, tocmai asta e frumusețea! Progresul se întâmplă pentru că oamenii pun la îndoială funcționalitatea a ceea ce au în prezent. În socialism, acest lucru nu este posibil. Trebuie să iei drept bun sau măcar să te prefaci că nu pui la îndoială tot ceea ce îți spune partidul, indiferent de cât de lipsit de logică este. Psihologul clinician Jordan B. Peterson explică cum nu se poate mai bine:

"Ce te va salva, de fapt? Totalitarul spune, în esență: «Trebuie să te bazezi pe credința în ceea ce deja știi.» Dar ceea ce te salvează nu e asta. Ceea ce te salvează este disponibilitatea de a învăța din ceea ce nu știi. Așa apare credința în posibilitatea transformării umane. Așa apare credința în sacrificiul sinelui actual pentru sinele în care te poți transforma."

În "Ferma Animalelor", de pildă, Orwell se folosește de stilul alegoric pentru a reprezenta diferitele tipologii umane. La început, animalele trăiesc în robia domnului Jones, dar, în urma unui avertisment din partea celui mai bătrân purcel din fermă, se revoltă și preiau conducerea acesteia. Din rândul porcilor, cele mai deștepte animale, doi principali pretendenți la șefia partidului se găsesc: Napoleon și Fulg de Nea. În onoarea revoluției, aceștia pun la cale preceptele partidului:

1. Oricine merge pe două picioare este dușman

2. Oricine merge pe patru picioare sau are aripi este prieten

3. Niciun animal nu va purta haine

4. Niciun animal nu va dormi într-un pat

5. Niciun animal nu va bea alcool

6. Niciun animal nu va ucide un alt animal

7. Toate animalele sunt egale.

Animalele sunt în continuare libere, până când Napoleon dă o lovitură de stat și preia conducerea cu forța. Fulg de Nea este, bineînțeles, alungat, fiind principalul pretendent la șefia partidului. De atunci, orice neregulă suficient de mare încât să alarmeze și restul animalelor este pusă pe seama lui Fulg de Nea. S-a dărâmat moara de vânt? E vina lui Fulg de Nea. S-a întâmplat alt dezastru? E vina lui Fulg de Nea. Napoleon merge într-acolo încât să afirme că faptele vitejești ale lui Fulg de Nea în bătălia ce a determinat libertatea "Fermei Animalelor" nu s-au întâmplat. Încetul cu încetul, fiindu-le contestată luciditatea mentală, animalele devin tot mai ușor de manipulat. Pentru că, la urma urmei, dacă singurul lucru pe care îl deții cu adevărat (luciditatea) îți este luat, devii o simplă marionetă a partidului, nu-i asa?

Astfel, demult apuse sunt zilele în care ferma era un loc plin de veselie și abundență. Napoleon încalcă toate preceptele. Pe unele chiar le schimbă: "Niciun animal nu va ucide un alt animal fără motiv" sau "Toate animalele sunt egale, însă unele sunt mai egale decât altele". La un moment dat, oile, care în perioada imediat următoare revoluției behăiau: "Patru picioare – bine; două picioare – rău", strigau acum "Patru picioare – bine; două picioare – mai bine", tocmai pentru că Napoleon și acoliții săi merg acum pe două picioare.

Astfel, interesele partidului primează intereselor poporului. Socialismul, ideologia care își propunea să combată disparitatea socială, este, de asemenea, cea care, în mod paradoxal, a produs cele mai mari diferențe între oameni. Orwell exemplifică aceasta prin politicile absurde pe care le ia Napoleon, care, să fim sinceri, nu sunt așa departe de adevăr! În Coreea de Nord, de pildă, portretul dictatorului Kim Jong-Un trebuie agățat în fiecare casă iar, în eventualitatea unui incendiu, trebuie prioritizată salvarea acestuia, mai degrabă decât salvarea membrilor familiei.

Creștinismul este, de asemenea, persecutat în Coreea de Nord. "Măreața" catedrală ortodoxă din Coreea de Nord nu este altceva decât o încercare a statului corupt nord-coreean de a cimenta relațiile sale cu Rusia și, implicit, cu Putin. Dacă ești prins cu o Biblie la tine, te paște munca silnică într-un lagăr de muncă. Copiii sunt, de asemenea, încurajați să-și denunțe părinții autorităților.

Cu un incredibil vizionarism, Orwell prezice și asta. În "1984" acesta detaliază cum copiii sunt impulsionați să-și denunțe părinții Poliției Gândirii. Dacă sunteți ca mine, un sentiment de neliniște vă cuprinde când citiți aceste rânduri. În toată perioada modernă, vestul a fost un exemplu de democrație și libertate. Iată însă că scrierile lui Orwell sunt reprezentative și pentru perioada modernă. Sub stindardul "incluziunii sociale" și al "acceptării genului sexual" (concept inventat de John Money în 1955 cu ocazia realizării unui experiment, dovedit eșuat), în Marea Britanie, părinții care nu sunt de acord cu "terapia pentru afirmarea genului" și a căror viziuni se bat cap în cap, pe acest subiect, cu ale copiilor lor, pot fi arestați. Probabilitatea este mică, sigur. Însă și mai comun este să le fie luați copiii cu forța părinților de către instanțe de judecată pentru așa-zisul abuz. Acesta este exact tipul de totalitarism despre care vorbește Orwell.

La un moment dat, un coleg de-al lui Winston, Syme, îi împărtășește acestuia din exaltarea sa cu privire la faptul că lucrează la întemeierea unui nou limbaj, "Nou-vorba", care nu este altceva decât alăturarea celor mai utilizate cuvinte și aboliția sinonimiei, astfel reducându-se complexitatea limbajului. Syme continuă:

"Nu-nțelegi că singurul scop al Nou-vorbei este de-a limita aria de gândire?! Până la sfârșit, o să facem crimă-gânditul literalmente imposibil, pentru că n-or să mai existe cuvinte în care să-l exprimi. Fiecare concept care ar putea fi necesar vreodată oricui va fi exprimat printr-un singur cuvânt, cu un sens strict definit și cu toate celelalte sensuri secundare șterse și uitate. [...] Cum crezi tu c-ai mai putea avea o lozincă «Libertatea este sclavie», când conceptul însuși de libertate va fi abolit? Întregul climat de gândire va fi altul, în realitate, nici n-o să mai existe gândire, în sensul în care o înțelegem noi acum. Ortodoxia înseamnă a nu gândi – a nu avea nevoie să gândești. Ortodoxia înseamnă lipsa conștiinței."

Cu cât oamenii sunt mai limitați, cu atât sunt mai ușor de controlat. Oamenii inteligenți nu sunt priviți cu ochi buni în comunism. De ce? Pentru că pot gândi pentru ei, pot pune întrebări incomode și, mai mult decât atât, pot fi priviți ca niște lideri de către populație. Regimul nu acceptă ca cineva să aibă mai mult control asupra oamenilor decât partidul. În România, de pildă, oamenii de cultură erau persecutați. Cenzura era la ordinea zilei, iar o mare parte din intelectualii vremii au îndurat temnițele comuniste, unii chiar fiind lichidați. Oameni cu o cultură de proporții astronomice: Nicolae Steinhardt, Constantin Noica, Arsenie Boca iar lista poate continua.

De asemenea, frica de a fi eclipsat se reflectă și în atitudinea partidului spre religie. Pe teritoriul URSS au fost distruse zeci de mii de lăcașe de cult. Dacă e să vorbim de biserici ortodoxe, în anul 1917 existau 50.000 de biserici ortodoxe. În anul 1941 mai existau doar 1.000.

Cu privire la modificarea limbajului, vedem deja acest lucru în acțiune. "Political corectness"-ul modifică sensul cuvintelor cu o ușurință nemaiîntâlnită, deschizând astfel ușa inexactității lingvistice și ambiguității cuvintelor. Categoria "femeie", de pildă, datorită lărgirii bazinului de persoane care se pot încadra în ea, s-a golit de semnificație. Dacă o femeie nu mai este "orice persoană cu cromozomii X și Y" și, în schimb, "oricine simte că ar fi femeie", termenul este irelevant.

Ca să facem o scurtă comparație, ar fi echivalentul oferirii titlului de "Doctor" tuturor celor care "se simt" doctori, nemaicontând dacă și-au dat doctoratul sau nu. În absența unei diferențe obiective între "Doctor" și persoana obișnuită, termenul ar deveni fără noimă. Care ar mai fi diferența, de pildă, între oamenii de rând și doctori? În absența unei dicotomii între cele două categorii de oameni, termenul s-ar desființa, nemaiajutând companiile să aleagă cel mai calificat angajat dintre doi indivizi, de pildă.

Un exemplu similar îl reprezintă cuvântul "homofobie". Din punct de vedere etimologic, cuvântul homosexual înseamnă "atras de același sex", "phobos" înseamnă "frică" sau "avertisment", iar "homofobie" ar trebui să însemne "frică de homosexuali". Totuși, acest lucru nu se întâmplă. Activștii woke au modificat în asemenea fel cuvântul, încât să semnifice ce au avut ei nevoie să semnifice. Cum se face, spre exemplu, că arahnofobia nu înseamnă "ură față de arahnide", ci "frică față de arahnide"? Este oare o simplă coincidență faptul că singura excepție de la regulă este aceasta?

Parte din geniul lui Orwell se datorează extraordinarei lui capacități stilistice. În Ferma animalelor, de pildă, toată acțiunea este cu atât mai metaforică, cu cât realizezi că toată povestea se desfășoară în buclă. Animalele pleacă de la robie, trec printr-o scurtă perioadă de democrație și libertate, apoi autoritarism și, în final, la același regim totalitar de care au scăpat.

Această alegere, cred eu, nu este accidentală. Comunismul face aceleași promisiuni goale și fără sens. Pe hârtie sună bine, însă această lume este- ați ghicit -utopica. Oamenii sunt aceiași: mânați de interese și scopuri personale, egoiști și nepăsători de suferința celor din jur. Tot ce face socialismul este să scoată componenta democratică din regim, să ia puterea și să o pună în mâna uneia singure. Și în democrație există persoane de o calitate morală îndoielnică. Totuși, având foarte mulți oameni la cârma țării, poți conta că o majoritate substanțială vor avea, pe cât posibil, un cod etic pe care să se bazeze. Astfel, îți permiți o mică "marjă de eroare". Chiar dacă o minoritate care deține puterea are tendințe totalitare, restul și-o pot folosi pentru a-i contracara.

Până acum probabil ați observat că marxismul și "woke"-ismul se aseamănă destul de mult. Totuși, așa cum menționează Jean-François Braunstein în cartea sa Religia Woke, în socialism, după terminarea studiilor, nu erai considerat "expert în comunism", ci în istorie, matematică, fizică și alte materii importante. Totuși, când vine vorba de "political corectness", este comună întemeierea de noi specializări, fundamentate pe criterii pur ideologice. Astfel, "Gender Studies" este o specializare care se ocupă cu studiul genului, iar "Ethnic Studies" cu studiul etniei. Prima vorbește despre un concept a cărui validitate nu a fost cu succes demonstrată, în timp ce a doua e infiltrată cu teorii woke.

Aceste noi specializări și cursuri au un dublu scop. Primul rol este destul de evident: îndoctrinarea generației tinere. Pentru al doilea, ai nevoie de mai multă profunzime pentru a-l repera. Știm deja că "religia woke" (cum o numește, pe bună dreptate, Braunstein) nu caută altceva decât să dividă oamenii și să-i împartă în diferite grupuri (bărbații negri, femeile albe, "femeile" trans etc.), aceasta nefiind însă decât o încercare nereușită de conducere către tribalism. Celebra doctrină "identity politics" are ca unic scop dezumanizarea celor care nu sunt de acord cu clasa privilegiată din cadrul cetei celor ce sunt "politically correct", urmând mai apoi ca cei ce se opun să fie defăimați pe platformele de social media. În mod paradoxal, "woke"-ismul seamănă izbitor de mult cu rasismul, viziunea ambelor fiind bazată pe negarea autonomiei și responsabilității individuale, ambele izvorând dintr-o viziune simplistă asupra lumii, pictată în doar două culori: alb și negru.

În fine, revenind la subiect, cel de-al doilea rol al specializărilor inventate de ideologi este că, în vederea întemeierii societății fariseice "woke", companiile vor trebui să se muleze după interesele lor, astfel că toate vor avea nevoie de câte un expert în "studiul genului" sau "studiul etniei". Cum altfel vor putea face marile companii mai "echitabile"? Vor avea nevoie de consultanți speciali în studiul etniei pentru a face politicile firmei și mai "incluzive" și nedrepte decât sunt deja. Cei din rasa caucaziană nu vor avea nimic, iar africanii și afro-americanii totul. Idem cu bărbații și femeile – deși este puțin curios că political corectness conspiră într-o direcție care, dacă va continua în același ritm, se va desființa –, sau și mai bine decât atât cu "transgenderii". Astfel, ultimii inamici ce stau împotriva ideologiei vor fi demonizați (vaporizați, dacă preferați varianta lui Winston) prin infiltrarea în companii a ideologilor convinși și îndoctrinați ai stângii.

Haideți să ne întoarcem o dată, pentru ultima oară, la scrierile lui Orwell din 1984. În cadrul slujbei sale, Winston trebuie să modifice fragmentele din ziare care nu îl pun pe Fratele cel Mare într-o lumină perfectă și să schimbe, astfel, metaforic vorbind, trecutul. În spusele lui: "Cine controlează trecutul, controlează prezentul și cine controlează prezentul, controlează viitorul." Astfel, tot ce ai nevoie să faci pentru a controla narațiunea colectivă este să "schimbi trecutul", adică să omiți sau chiar să distrugi faptele care îți distrug, la rândul lor, viziunea asupra vieții.

La o universitate din Anglia, de pildă, studenții facultății Oxford au protestat împotriva aducerii unei statui a lui Cecil Rhodes în fața universității. Cu altă ocazie, Genevieve Lloyd, filosof și autor, a criticat filosofia pentru că nu sunt prezente mai multe femei în ea. Au fost cazuri când a fost, de asemenea, disputată programa de filosofie, pe aceleași motive fără sens. Cu siguranță, în viziunea simplistă a ideologilor woke, filozoafa greacă Leontion este de același calibru cu Aristotel, omul care a modelat ideile omenirii, din antichitate și până în prezent.

Astfel, ideologii woke amenință să schimbe nu doar trecutul, ci și modul în care este privită istoria. Deși în trecut istoria era văzută obiectiv, iată cum, privită prin prisma concepției binare despre lume a activiștilor woke, ea devine o simplă luptă pentru supraviețuire unde există numai două tipuri de oameni: victime și agresori...

Am scris aceste rânduri cu ușurință fiindcă acesta este un subiect care mă pasionează dar, de asemenea, pentru că sunt conștient de urgenta răspândirii acestui mesaj: Stați drepți în calea nedreptății! Uniți-vă eforturile spre a opri această încercare parșivă de controlare. Nu lăsați trecutul să se repete...

Iar dacă acest articol v-a ajutat pe cât de puțin în formarea unei opinii, mă simt onorat și fericit. Pentru că nu este bucurie mai mare decât să lași o amprentă pe lume. Asta este, cum spunea Mihai Viteazul, "Pohta ce-am pohtit" prin acest articol.

Bibliografie

​Arendt, Hannah. Originile totalitarismului. Traducere de Ion Dur și Mircea Ivănescu. București: Editura Humanitas, 2014.

​Braunstein, Jean-François. Religia Woke. Traducere de Teodora Necula. București: Editura Spandugino, 2023.

​Courtois, Stéphane (coord.). Cartea neagră a comunismului. Crime, teroare, represiune. București: Editura Academia Civică, 1998.

​KCTV (Korean Central Television). Discursul liderului Kim Jong-Un la Reuniunea Națională a Mamelor, Phenian, decembrie 2023.

​Money, John. Hermaphroditism, gender and precocity in hyperadrenocorticism: Psychologic findings. Bulletin of the Johns Hopkins Hospital, 1955.

​Orwell, George. 1984. Traducere de Mihnea Gafița. București: Editura Polirom, 2012.

​Orwell, George. Ferma animalelor. Traducere de Ona Frantz. București: Editura Polirom, 2017.

​Peterson, Jordan B. 12 Reguli de viață. Un antidot la haosul din jurul nostru. Traducere de Florin Tudose. București: Editura Trei, 2018.

​Săndulescu, Al. (coord.). Literatura română sub comunism. București: Editura Fundației Culturale Române, 2000.

​The World Bank. China Economic Update – Historical Growth since 1978 reforms. Washington, DC, 2022.

​U.S. Department of State. 2022 Report on International Religious Freedom: Democratic People’s Republic of Korea. Washington, DC, 2023.